Avem un Dumnezeu pentru care contează lucrurile mici; nu pentru că sunt mici în sine ci pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu valoros care începe cu începutul întotdeauna şi care urmăreşte lucrurile măreţe prin cele mici.

El nu dispreţuieşte începuturile slabe pentru că începutul slab se poate termina cu schimbarea lumii.

Pe Iosif l-a trecut prin groapă şi închisoare şi apoi l-a făcut administrator de imperiu.

Pe Ghedeon l-a folosit să schimbe imaginea unui Israel înfrânt într-una de viteji şi biruitori. Prin Ghedeonul neînsemnat, le-a dăruit grâu în linişte.

David învăţase să facă bulz, să bea lapte şi eventual să mai pună mustăţi de leu la chitară din când în când. Dumnezeu i-a dat de cântat şi de condus mai târziu. L-a făcut rege.

Ilie s-a luptat cu sentimentul singurătăţii şi fricii uitând că are lângă el un Dumnezeu viu. Dar, după ce L-a ascultat, Dumnezeu i-a dat aripi de foc să zboare către cer.

Petru învăţase să aducă peşte acasă, Dumnezeu l-a învăţat să aducă oameni în cer prin Cuvântul Lui.

Însuşi Hristos S-a dat pe Sine să ne mântuiască şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult.

Spunea Maica Tereza că “nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare”. Intr-adevăr, noi nu le putem face mari, însă El poate, datorită dragostei pe care o avem pentru cele mici!

Fintoiu Alexandru

Sursa:Ciresarii.ro