“El a zis: Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale.” (Deuteronom 33.18)

Ne putem însuşi binecuvântările făgăduite israeliţilor, căci noi facem parte din adevăratul Israel dacă ne închinăm lui Dumnezeu în duh şi nu ne punem încrederea în carne. Zabulon trebuia să se bucure pentru că Dumnezeu urma să îi binecuvânteze alergarea; şi noi trebuie să facem la fel.

Pornim în călătorie şi providenţa lui Dumnezeu ne însoţeşte. Va trebui oare să ne părăsim ţara? El ne va însoţi pe mare şi pe uscat. Plecăm ca misionari? Domnul Isus a spus: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”. Noi ieşim în fiecare zi, pentru ceea ce avem de făcut sau nevoile noastre; putem pleca bucuroşi, căci El va fi totdeauna cu noi.

Dacă, în clipa plecării, teama începe să ne cuprindă gândindu-ne la ceea ce ar putea să ni se întâmple, această binecuvântare ne va da curaj. Făcându-ne bagajele pentru a porni la drum, să săpăm acest verset în inima noastră, pentru a urca în tren cu o cântare pe buze. Să ne unim deci cu această seminţie a cărei parte este de a se bucura, şi la fiecare plecare să-L lăudăm pe Domnul cu o inimă veselă.