Capitolul 1
1. Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2. pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
3. pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
4. ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă –
5. să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –
6. pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc.
7. Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
8. Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
9. Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău.
10. Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!
11. Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
12. haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;
13. vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă;
14. vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!” –
15. Fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
16. Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge.
17. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
18. căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
20. Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:
21. strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
22. „Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urî nebunii ştiinţa?
23. Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…
24. Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama,
25. fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele,
26. de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27. când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea.
28. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
29. Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica Domnului,
30. pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele.
31. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.
32. Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;
33. dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.

Capitolul 2
1. Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
2. dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
3. dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
4. dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară,
5. atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
6. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
7. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
8. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
9. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.
10. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
11. chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,
12. ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;
13. de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase;
14. care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate,
15. care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite;
16. ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
17. care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.
18. Căci casa ei coboară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
19. niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.
20. De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
21. Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea;
22. dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

Capitolul 3
1. Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
2. Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.
3. Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
5. Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
6. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
7. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!
8. Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale.
9. Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău:
10. căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
11. Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui.
12. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
13. Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!
14. Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;
15. ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.
17. Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.
18. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.
19. Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;
20. prin ştiinţa Lui s-au deschis adâncurile şi strecoară norii roua.
21. Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
22. Căci ele vor fi viaţa sufletului tău şi podoaba gâtului tău.
23. Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.
24. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
25. Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi;
26. căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.
27. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci.
28. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai.
29. Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine.
30. Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ţi-a făcut niciun rău.
31. Nu pizmui pe omul asupritor şi nu alege niciuna din căile lui!
32. Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.
33. Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântă.
34. Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.
35. Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.

Capitolul 4
1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
2. căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.
3. Căci când eram încă fiu la tatăl meu şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
4. el mă învăţa atunci şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele şi vei trăi!
5. Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele.
6. N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti!
7. Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.
8. Înalţă-o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
9. Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”
10. Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
11. Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.
12. Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni.
13. Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstrează-o, căci ea este viaţa ta.
14. Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!
15. Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte!
16. Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;
17. căci ei mănâncă pâine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.
18. Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
19. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.
20. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!
21. Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
22. Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.
23. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
24. Izgoneşte neadevărul din gura ta şi depărtează viclenia de pe buzele tale!
25. Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.
26. Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte:
27. nu te abate nici la dreapta, nici la stânga şi fereşte-te de rău.

Capitolul 5
1. Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea,
2. ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
3. Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul;
4. dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5. Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor.
6. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.
7. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele:
8. depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei,
9. ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
10. ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
11. ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi,
12. şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
13. Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?
14. Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!”
15. Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău.
16. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
17. Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.
18. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
19. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20. Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?
21. Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui.
22. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui.
23. El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Capitolul 6
1. Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
2. dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
3. fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.
4. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
5. Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului…
6. Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!
7. Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân;
8. totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
9. Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?
10. Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
11. Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
12. Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
13. clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele.
14. Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna şi stârneşte certuri.
15. De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac.
16. Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte:
17. ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18. inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,
19. martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.
20. Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
21. leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.
22. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare!
23. Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
24. Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
25. N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
26. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.
27. Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele?
28. Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?
29. Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30. Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
31. şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
32. Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
33. Nu va avea decât rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
34. Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;
35. nu se uită la niciun preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

Capitolul 7
1. Fiule, păstrează cuvintele mele şi ţine la tine sfaturile mele.
2. Ţine sfaturile mele şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
3. Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4. Zi înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numeşte priceperea prietena ta –
5. ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6. Stăteam la fereastra casei mele şi mă uitam prin zăbrele.
7. Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8. Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9. Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
10. Şi iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11. Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:
12. când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă.
13. Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i-a zis:
14. „Eram datoare cu o jertfă de mulţumire, azi mi-am împlinit juruinţele.
15. De aceea ţi-am ieşit înainte să te caut, şi te-am şi găsit.
16. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pânzeturi din Egipt;
17. mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18. Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări.
19. Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,
20. a luat cu el sacul cu bani şi nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
21. Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.
22. Deodată a început să meargă după ea ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
23. ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.
24. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
25. Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
26. Căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea.
27. Casa ei este drumul spre Locuinţa morţilor, drumul care coboară spre locaşurile morţii.

Capitolul 8
1. Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2. Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,
3. şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
4. „Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5. Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
6. Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7. Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
10. Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
11. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12. Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13. Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14. De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.
16. Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18. Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19. Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20. Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21. ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.
22. Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
24. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25. am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
26. când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,
28. când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29. când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30. eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
31. jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33. Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
34. Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele.
35. Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36. Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

Capitolul 9
1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2. Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3. Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6. Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15. ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:
16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18. El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.

Capitolul 10
1. Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.
2. Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
3. Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi.
4. Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.
5. Cine strânge vara este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.
6. Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde silnicie.
7. Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte. –
8. Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
9. Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol. –
10. Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
11. Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde silnicie. –
12. Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile. –
13. Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. –
14. Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată. –
15. Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi este sărăcia lor. –
16. Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. –
17. Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. –
18. Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine răspândeşte bârfele este un nebun. –
19. Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. –
20. Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru. –
21. Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n-au judecată. –
22. Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. –
23. Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. –
24. Celui rău de ce se teme aceea i se întâmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. –
25. Cum trece vârtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii veşnice. –
26. Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite. –
27. Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi. –
28. Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. –
29. Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul. –
30. Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. –
31. Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. –
32. Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.

Capitolul 11
1. Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
2. Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3. Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
4. În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
5. Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui.
6. Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor.
7. La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
8. Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare, şi cel rău îi ia locul.
9. Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.
10. Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
11. Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. –
12. Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. –
13. Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat. –
14. Când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. –
15. Cui se pune chezaş pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. –
16. O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. –
17. Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui. –
18. Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată. –
19. Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. –
20. Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
21. Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.
22. Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc. –
23. Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mânie. –
24. Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. –
25. Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. –
26. Cine opreşte grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea. –
27. Cine urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. –
28. Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. –
29. Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! –
30. Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete. –
31. Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

Capitolul 12
1. Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea este prost. –
2. Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
3. Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. –
4. O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. –
5. Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune. –
6. Cuvintele celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. –
7. Cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
8. Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. –
9. Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca. –
10. Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
11. Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. –
12. Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. –
13. În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
14. Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui. –
15. Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. –
16. Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara. –
17. Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. –
18. Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. –
19. Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. –
20. Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. –
21. Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiţi de rele. –
22. Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuţi. –
23. Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. –
24. Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir. –
25. Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. –
26. Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
27. Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. –
28. Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. –

Capitolul 13
1. Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. –
2. Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie. –
3. Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
4. Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură. –
5. Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine. –
6. Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
7. Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii. –
8. Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea. –
9. Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. –
10. Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
11. Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte. –
12. O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
13. Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
14. Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. –
15. O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
16. Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
17. Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. –
18. Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
19. Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. –
20. Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
21. Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire. –
22. Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. –
23. Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
24. Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
25. Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă. –

Capitolul 14
1. Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. –
2. Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. –
3. În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –
4. Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade. –
5. Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni. –
6. Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –
7. Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –
8. Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –
9. Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. –
10. Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
11. Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. –
12. Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. –
13. De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz. –
14. Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –
15. Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
16. Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. –
17. Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât. –
18. Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. –
19. Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –
20. Săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –
21. Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
22. În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23. Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –
24. Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. –
25. Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. –
26. Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
27. Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. –
28. Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului. –
29. Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –
30. O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. –
31. Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –
32. Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –
33. Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –
34. Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. –
35. Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.

Capitolul 15
1. Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
2. Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
3. Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
4. Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
5. Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
6. În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. –
7. Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
8. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9. Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
10. Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –
11. Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13. O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14. Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
15. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –
16. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –
17. Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. –
18. Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
19. Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20. Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –
21. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22. Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”
23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
24. Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –
25. Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. –
26. Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27. Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –
28. Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
29. Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
30. O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –
31. Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
32. Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33. Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –

Capitolul 16
1. Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul. –
2. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul. –
3. Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile. –
4. Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. –
5. Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. –
6. Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău. –
7. Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. –
8. Mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate. –
9. Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. –
10. Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă. –
11. Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui. –
12. Împăraţilor le este scârbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. –
13. Buzele neprihănite sunt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire. –
14. Mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească. –
15. Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară.
16. Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului! –
17. Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. –
18. Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. –
19. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri. –
20. Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. –
21. Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. –
22. Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. –
23. Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. –
24. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase. –
25. Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. –
26. Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. –
27. Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins.
28. Omul neastâmpărat stârneşte certuri, şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni. –
29. Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său şi-l duce pe o cale care nu este bună. –
30. Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul. –
31. Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. –
32. Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi. –
33. Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.

Capitolul 17
1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
2. Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
3. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –
4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
5. Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –
6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. –
7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –
8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. –
9. Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –
10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –
11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –
12. Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –
13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
15. Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –
16. La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. –
17. Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. –
18. Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. –
19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –
20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21. Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –
23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. –
24. Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. –
26. Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
27. Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. –
28. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. –

Capitolul 18
1. Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun. –
2. Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. –
3. Când vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. –
4. Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna. –
5. Nu este bine să ai încredere în faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. –
6. Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură până stârneşte lovituri. –
7. Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet. –
8. Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor. –
9. Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. –
10. Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost. –
11. Averea este o cetate întărită, pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –
12. Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. –
13. Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. –
14. Duhul omului îl sprijină la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica? –
15. O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. –
16. Darurile unui om îi fac loc şi-i deschid intrarea înaintea celor mari. –
17. Cel care vorbeşte întâi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celălalt şi-l ia la cercetare. –
18. Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.
19. Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită, şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. –
20. Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.
21. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. –
22. Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul. –
23. Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime. –
24. Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. –

Capitolul 19
1. Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. –
2. Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău. –
3. Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui. –
4. Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. –
5. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. –
6. Omul darnic are mulţi linguşitori şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri. –
7. Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. –
8. Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. –
9. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri. –
10. Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să stăpânească peste voievozi. –
11. Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –
12. Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. –
13. Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna. –
14. Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. –
15. Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic suferă de foame.”
16. Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –
17. Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. –
18. Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. –
19. Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta. –
20. Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura ca să fii înţelept pe viitor! –
21. Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. –
22. Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos. –
23. Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. –
24. Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură. –
25. Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –
26. Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mama sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. –
27. Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. –
28. Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. –
29. Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor. –

Capitolul 20
1. Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. –
2. Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuşi. –
3. Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere. –
4. Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic! –
5. Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele. –
6. Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? –
7. Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! –
8. Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui. –
9. Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”? –
10. Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului. –
11. Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. –
12. Urechea care aude şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celălalt, Domnul le-a făcut. –
13. Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii şi te vei sătura de pâine. –
14. „Rău! Rău!” zice cumpărătorul, şi plecând, se fericeşte. –
15. Este aur şi sunt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sunt un lucru scump. –
16. Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii. –
17. Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. –
18. Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. –
19. Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci. –
20. Dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. –
21. O moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit. –
22. Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. –
23. Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cântarul mincinos nu este un lucru bun. –
24. Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?
25. Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă, şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească. –
26. Un împărat înţelept vântură pe cei răi şi trece cu roata peste ei. –
27. Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor. –
28. Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate. –
29. Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. –
30. Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile şi vânătăile până la rană. –

Capitolul 21
1. Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. –
2. Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.
3. A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decât jertfele.
4. Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu este decât păcat. –
5. Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. –
6. Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –
7. Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept. –
8. Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.
9. Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. –
10. Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui. –
11. Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept, şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –
12. Cel neprihănit se uită la casa celui rău şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire. –
13. Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga. –
14. Un dar făcut în taină potoleşte mânia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie. –
15. Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază. –
16. Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi. –
17. Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. –
18. Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –
19. Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă. –
20. Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. –
21. Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –
22. Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor şi doboară puterea în care se încredeau. –
23. Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –
24. Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngâmfării.
25. Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile. –
26. Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie. –
27. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite. –
28. Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă. –
29. Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. –
30. Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului. –
31. Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. –

Capitolul 22
1. Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. –
2. Bogatul şi săracul se întâlnesc: Domnul i-a făcut şi pe unul şi pe altul.
3. Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi. –
4. Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. –
5. Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. –
6. Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. –
7. Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut. –
8. Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata. –
9. Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui. –
10. Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfârşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta. –
11. Cine iubeşte curăţia inimii şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul. –
12. Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă, dar înfruntă cuvintele celui stricat. –
13. Leneşul zice: „Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!” –
14. Gura curvelor este o groapă adâncă; pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade în ea. –
15. Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el. –
16. Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. –
17. Pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă. –
18. Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău şi să-ţi fie toate deodată pe buze. –
19. Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine. –
20. N-am aşternut eu oare în scris pentru tine sfaturi şi cugetări,
21. ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite? –
22. Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!
23. Căci Domnul le va apăra pricina lor şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie. –
24. Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie,
25. ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet. –
26. Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii.
27. Căci dacă n-ai cu ce să plăteşti, pentru ce ai voi să ţi se ia patul de sub tine? –
28. Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi. –
29. Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.

Capitolul 23
1. Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte:
2. pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.
3. Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.
4. Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
5. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
6. Nu mânca pâinea celui pizmaş şi nu pofti mâncărurile lui alese,
7. căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea,” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
8. Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.
9. Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
10. Nu muta hotarul văduvei şi nu intra în ogorul orfanilor,
11. căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
12. Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.
13. Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.
14. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.
15. Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura,
16. şi lăuntrul meu se va înveseli, când buzele tale vor spune ce este bine.
17. Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
18. căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
19. Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
20. Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
21. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
22. Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.
23. Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
24. Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
25. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.
26. Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.
27. Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă.
28. Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
29. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?
30. Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
31. Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
32. dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic.
33. Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
34. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
35. „M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”

Capitolul 24
1. Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei;
2. căci inima lor se gândeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. –
3. Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;
4. prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
5. Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
6. Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. –
7. Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. –
8. Cine se gândeşte să facă rău se cheamă un om plin de răutate. –
9. Gândul celui nebun nu este decât păcat, şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni. –
10. Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. –
11. Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi. –
12. Dacă zici: „Ah! N-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –
13. Fiule, mănâncă miere, căci este bună, şi fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
14. Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea. –
15. Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbura odihna.
16. Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
17. Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău şi să nu ţi se înveselească inima când se poticneşte el,
18. ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă şi să-Şi întoarcă mânia de la el. –
19. Nu te mânia din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi!
20. Căci cel ce face răul n-are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge. –
21. Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!
22. Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfârşitul amândurora! –
23. Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” –
24. Pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile.
25. Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvântare vine peste ei. –
26. Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.
27. Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. –
28. Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? –
29. Nu zice: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi voi răsplăti după faptele lui!” –
30. Am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte.
31. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.
32. M-am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.
33. „Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”…
34. Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

Capitolul 25
1. Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –
2. Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. –
3. Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. –
4. Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.
5. Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –
6. Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari;
7. căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. –
8. Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. –
9. Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,
10. ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.
11. Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. –
12. Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
13. Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.
14. Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
15. Prin răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
16. Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură. –
17. Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. –
18. Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –
19. Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
20. Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. –
21. Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
22. Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. –
23. Vântul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. –
24. Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. –
25. Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată. –
26. Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –
27. Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. –
28. Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

Capitolul 26
1. Cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.
2. Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. –
3. Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor.
4. Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. –
5. Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. –
6. Cel ce trimite o solie printr-un nebun îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea. –
7. Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. –
8. Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun. –
9. Ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. –
10. Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi. –
11. Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. –
12. Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. –
13. Leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu!”
14. Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui.
15. Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. –
16. Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.
17. Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi.
18. Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,
19. aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” –
20. Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.
21. După cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.
22. Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. –
23. Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.
24. Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
25. Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
26. Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare. –
27. Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.
28. Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. –

Capitolul 27
1. Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi. –
2. Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.
3. Piatra este grea şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decât amândouă. –
4. Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei? –
5. Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă. –
6. Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase. –
7. Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci. –
8. Ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.
9. Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. –
10. Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape decât un frate departe. –
11. Fiule, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte. –
12. Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi. –
13. Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul, ia-l zălog în locul unei străine. –
14. Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă este privită ca un blestem. –
15. O streaşină care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt totuna.
16. Cine o opreşte, parcă opreşte vântul şi parcă ţine untdelemnul în mâna dreaptă. –
17. După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om. –
18. Cine îngrijeşte de un smochin va mânca din rodul lui, şi cine-şi păzeşte stăpânul va fi preţuit. –
19. Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului. –
20. După cum Locuinţa morţilor şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura. –
21. Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om. –
22. Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n-ar ieşi din el. –
23. Îngrijeşte bine de oile tale şi ia seama la turmele tale.
24. Căci nicio bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu rămâne pe vecie. –
25. După ce se ridică fânul, se arată verdeaţa nouă, şi ierburile de pe munţi sunt strânse. –
26. Mieii sunt pentru îmbrăcăminte, şi ţapii pentru plata ogorului;
27. laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

Capitolul 28
1. Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. –
2. Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuie. –
3. Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine. –
4. Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el. –
5. Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul. –
6. Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite. –
7. Cel ce păzeşte Legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său. –
8. Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci. –
9. Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă. –
10. Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. –
11. Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. –
12. Când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. –
13. Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. –
14. Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. –
15. Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac. –
16. Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. –
17. Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. –
18. Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. –
19. Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. –
20. Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. –
21. Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat. –
22. Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. –
23. Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare. –
24. Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. –
25. Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. –
26. Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit. –
27. Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme. –
28. Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc. –

Capitolul 29
1. Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. –
2. Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. –
3. Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –
4. Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –
5. Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –
6. În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –
7. Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –
8. Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. –
9. Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –
10. Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –
11. Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. –
12. Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. –
13. Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.
14. Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
15. Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –
16. Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –
17. Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. –
18. Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! –
19. Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –
20. Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. –
21. Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –
22. Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –
23. Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
24. Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. –
25. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –
26. Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27. Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

Capitolul 30
1. Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
2. Negreşit, sunt mai prost decât oricine şi n-am pricepere de om.
3. N-am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
4. Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? –
5. Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. –
7. Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!
8. Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.
9. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu. –
10. Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. –
11. Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântă pe mama sa.
12. Este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.
13. Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.
14. Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni. –
15. Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”
16. şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” –
17. Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur. –
18. Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe:
19. urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată.
20. Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” –
21. Trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi:
22. un rob care a început să împărăţească, un nebun care are pâine din belşug,
23. o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa. –
24. Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi din cele mai înţelepte:
25. furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara,
26. şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stânci;
27. lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;
28. păianjenul îl poţi prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.
29. Trei fiinţe au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ:
30. leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;
31. calul gata închingat şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. –
32. Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură:
33. căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri.

Capitolul 31
1. Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mama sa.
2. Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
3. Nu-ţi da femeilor vlaga, şi dezmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
4. Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari;
5. ca nu cumva, bând, să uite Legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
6. Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărât;
7. ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. –
8. Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
9. Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
10. Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.
11. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.
12. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.
13. Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice.
14. Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea.
15. Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16. Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. –
17. Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele.
18. Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
19. Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.
20. Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
21. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.
22. Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură.
23. Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării.
24. Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului.
25. Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.
26. Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă.
27. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii.
28. Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând:
29. „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”
30. Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.

Share the joy
FacebookTwitterGoogle PlusEmailYahoo