Author Archive

VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (14)

  • ____________________
    „Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu; și că, putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adromi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”
    1 Corinteni 15:50-58 – Cum vor învia morții.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


MATEI – Capitolul 1:1-17. Genealogia lui Isus

  • MATEI – Capitolul 1:1-17. Genealogia lui Isus
  • E dată și de Luca 3:23-38. Venirea lui Cristos pe pământ se anticipase de la început. În primele zile ale istoriei omenirii, Dumnezeu alesese o spiță a unei singure familii, anume aceea a lui Avraam, ca să fie familia prin care să-și facă intrarea în lume Fiul Său.
  • Poporul evreu a fost înființat și crescut de Dumnezeu de-a lungul veacurilor pentru a sprijini această spiță de descendență familială.
  • Genealogia, așa cum este dată de Matei, e în formă prescurtată. Unele nume sunt omise. Dar asta nu infirmă cu nimic linia descendenței.
  • 42 de generații, 3 grupe de câte 14: primul grup de 100 de ani, al doilea de 400 de ani iar al treilea, 600 de ani. Al treilea grup amintește doar 13 generații, a paisprezecea fiind rezervată în mod evident Mariei.
  • Genealogia dată de Luca e oarecum diferită. Matei se întoarce la Avraam; luca până la Adam. Unul coboară, folosind termenul „a născut”, altul urcă, folosindu-l pe celălalt: „a fos fiul lui”. De la Davin sunt linii separate, care se ating la Șealtiel și Zorobabel.
  • Părerea unanimă este că Matei redă spița lui Iosif, arătându-L pe Isus ca moștenitor legal al promisiunilor date lui Avraam si lui David, iar Luca spița Mariei, arătând descendența de sânge a lui Isus, „Fiul lui David după trup” (Romani 1:3).
  • Genealogia Mariei, în acord cu uzanța ebraică, a fost în numele soțului ei. Iosif a fost ginerele lui Heli, Iacov a fost tatăl lui Iosif. (Matei 1:16).
  • Aceste genealogii, date mai pe larg la 1 Cronici 1-9, formează coloana vertebrală a analelor Vechiului Testament. Păzite cu grijă de-a lungul multor secole de vicisitudinile vremii, ele conțin o „spiță de familie, prin care Făgăduința a fost transmisă de-a lungul a patru mii de ani – un fapt nemaiîntâlnit în toată istoria!”
  • O comparație a celor patru evanghelii

  • Cele patru evanghelii istorisesc în mare aceleași lucruri, dar cu anumite diferențe. Numai Matei și Luca vorbesc despre nașterea și copilăria lui Isus. Matei și Marcu zăbovesc mai mult asupra lucrării Sale galileene. Luca se ocupă mai mult de lucrarea din Pereea. Ioan de cea din Iudeea. Ioan omite cea mai mare parte din lucrarea galileeană, consemnând în schimb vizitele Domnului Isus la Ierusalim pe care ceilalți evangheliști le omit. Ceilalți mai omit lucrarea Domnului din Iudeea, cu excepția ultimei săptămâni, pe care toți o redau destul de complet.
  • Ultima săptămână ocupă o treime din Matei, cam o treime din Marcu, o pătrime din Luca și jumătate din Ioan. Ioan acordă 7 capitole, deci cam o treime din cartea sa, zilei răstignirii, de la apus la apus.
  • Matei are 28 de capitole, Marcu 16. Luca 24, Ioan 21. Luca are numărul cel mai mare de pagini și este cea mai lungă din evanghelii. Marcu este cea mai scurtă.
  • Sursa: Manual Biblic – Henry H. Halley (Ediția XXIV – Revizuită)


MATEI – Isus Mesia

  • MATEI – Isus Mesia
  • Accentul deosebit pe care îl pune Matei este asupra faptului că Isus este Mesia, Cel despre care vorbiseră profeții Vechiului Testament. El citează de nenumărate ori din Vechiul Testament. Se pare că Matei i-a avut în vedere în mod deosebit pe cititorii evrei atunci când a scris evanghelia care-i poartă numele. Folosirea frecventă a expresiei „Împărăția Cerurilor” a făcut ca această evanghelie să fie numită „Evanghelia Împărăției”.
  • În linii mari, evanghelia aceasta prezintă faptele în ordinea lor cronologică, materialul ei fiind grupat pe mai multe subiecte.
  • În ea sunt redate discursurile lui Isus în întregime, în special Predica de pe Munte, apoi cele referitoare la venirea Lui și la sfârșitul lumii.
  • Matei

  • Această evanghelie nu pomenește pe autorul ei. Totuși, de la părinții primei biserici, începând cu Papias, unul din discipoli lui Ioan, și continuând cu ceilalți, ea a fost acceptată mereu ca fiind scrisă de Matei.
  • Nu cunoaștem aproape nimic despre Matei, numit și Levi. El este menționat în cele patru liste ale ucenicilor Domnului Isus: (Matei 10:3; Marcu 3:18; Luca 6:15; Fapte 1:13). Singurul fapt care se amintește este propria sa chemare de a-L urma pe Isus (Matei 9:9-13; Marcu 2:14-17; Luca 5:27-32).
  • Singurul lucru pe care Matei îl are de spus despre el este că a fost un vameș. Vameșii erau strângătorii impozitelor romane, de obicei oameni care storceau bani de la alții și erau disprețuiți de popor. Luca ne spune că Matei a dat un ospăț mare pentru Isus și i-a părăsit pe toți ceilalți prieteni numai ca să-L urmeze pe Isus; Matei însă nu-și acordă meritul pentru această faptă. El se pierde pe sine din vedere cu totul în adorarea pe care i-o acordă Stăpânului său. Noi îl iubim pentru smerenia și modestia sa. Și ne minunăm de harul lui Dumnezeu de a fi ales un astfel de om ca să fie martor cărții care s-a numit prin excelență „cea mai citită carte din toată lumea”, prima carte a Noului Testament.
  • Tradiția spune că Matei a predicat în Palestina vreo câțiva ani apoi a făcut călătorii în țări străine; că a scris evanghelia sa mai întâi în limba ebraică și după câțiva ani, prin anul 60 al erei creștine, a scris o nouă versiune, mai detaliată, de data aceasta în limba greacă. Ce serviciu imens a adus el omenirii prin această carte!
  • Meseria sa de vameș l-a obișnuit cu ținerea evidențelor. El a fost un tovarăș personal al lui Isus, în cea mai mare parte a lucrării de propovăduire a lui Isus în rândurile oamenilor. Ipoteza foarte susținută astăzi dar lipsită de orice temei potrivit căreia Matei ar fi copiat de la Marcu este absurdă. Nici nu se știe prea bine dacă Marcu L-a cunoscut măcar pe Isus. De ce să fi copiat Matei de la unul care nu a fost martor ocular al unor lucrări pe care, el în schimb, le-a văzut cu ochii lui și le-a auzit de atâtea ori?
  • Cele patru evanghelii

  • Cele patru evanghelii sunt, după toate probabilitățile, cele mai importante cărți din Biblie; mai importante decât toate celelalte cărți ale Bibliei la un loc; mai importante decât toate celelalte cărți din lume adunate la un loc; căci ne-am putea lipsi de orice altceva, odată ce avem cunoștința lui Cristos.
  • Cărțile Bibliei care o preced sunt anticipatori, iar cele care o urmează sunt explicative pentru Eroul Celor Patru Evanghelii.
  • De ce patru?

  • Au fost de la bun începu mai mult de patru (Luca 1:1). Era o perioadă de mare activitate literară, epoca lui Cezar, Cicero, Sallust, Virgiliu, Horațiu, Seneca, Liviu, Tacit, Plutarh și Pliniu. În cadrul unei singure generații, istoria lui Isus s-a răspândit extraordinar de mult și a cuprins toată lumea cunoscută de atunci, făcând urmași devotați pretutindeni. Cum era și firesc, s-a ivit nevoia unor narațiuni scrise ale vieții Sale.
  • Credem că Dumnezeu Însuși a avut un rol în pregătirea și păstrarea acestor patru evanghelii, ele cuprinzând tot ce a dorit El să ne facă cunoscut despre Cristos. În Vechiu Testament există unele istorisiri care se referă de două ori la același subiect. Dar numai aici, în Noul Testament, găsim patru din cărțile Bibliei referindu-se la Una și Aceeași Persoană. Negreșit, aceasta trebuie să însemne că această Persoană are o importanță imensă pentru omenire.
  • Autorii

  • Matei a fost un vameș. Luca, doctor, Ioan, pescar. Nu se spune ce a fost Marcu. Matei și Ioan erau nedespărțiți de Isus. Marcu fusese în compania lui Petru. Evanghelia lui conține ceea ce a auzit el de la Petru când acesta i-a istorisit de atâtea ori evenimentele la care a asistat. Luca a fost tovarăș de lucu a lui Pavel. Evanghelia lui conține ceea ce l-a auzit pe Pavel predicând de la un capăt la altul al imperiului roman, fapte verificate de propriile sale cercetări. Toți istorisesc aceeași povestire. Au călătorit mult cu toții, în lungul și-n latul pământului. Adesea au mers împreună. Ioan și Petru au fost colaboratori apropiați. Marcu a fost asociat a lui Petru și a lui Pavel. Luca și Marcu au stat împreună la Roma între anii 61 și 63 d.Cr. (Coloseni 4:10, 14).
  • Se poate ca ei să fi scris mai multe exemplare ale acelorași evanghelii, pentru diferite biserici sau persoane individuale. S-ar putea ca toți apostolii și cei care i-au ajutat să fi așternut în scris ceea ce s-a spus despre Isus pentru bisericile pe care le înfințaseră sau le vizitaseră.
  • Multe au fost scrierile care au pierit, în special în timpul persecuțiilor imperiale ale primelor secole, dar scrierile Noului Testament au fost păstrate de Dumnezeu, care în providența Sa a avut grijă de aceasta astfel încât prin ele să transmită Cuvântul Său tuturor generațiilor viitoare. (Vezi si la Marcu 1, Luca 1, Ioan 1.)
  • Sursa: Manual Biblic – Henry H. Halley (Ediția XXIV – Revizuită)


O SCHIȚĂ A ISTORIEI BIBLIEI

  • O SCHIȚĂ A ISTORIEI BIBLIEI
  • Dumnezeu l-a creat pe om și l-a așezat în Grădina Eden, în sud-vestul Asiei, în centrul ortografic al celei mai mari porțiuni de teren de pe suprafața pământului.
  • Omul a păcătuit și a căzut de la starea pe care l-a rânduit Dumnezeu să o aibă. Atunci Dumnezeu a inaugurat un plan pentru răscumpărarea finală a omului și recrearea lui, chemându-l pe Avraam să întemeieze o națiune prin care să se realizeze aceste lucruri. Dumnezeu l-a scos pe Avraam din Babilonia și la condus în țara Canaanului. Urmașii lui Avraam au migrat în Egipt, unde au crescut și s-au înmulțit, devenind o națiune.
  • După 400 de ani, membrii noii națiuni au fost scoși din Egipt, sub conducerea lui Moise, fiind duși înapoi în Țara Promisă. Iar acolo, în decursul a patru sau cinci sute de ani, sub domniile lui David și Solomon, Națiunea a devenit un regat mare și puternic.
  • Apoi, la sfârșitul domniei lui Solomon, regatul a fost divizat. Partea de nord, adică cele zece seminții numite Israel, a durat încă vreo 200 de ani, după care locuitorii au fost duși în robie de asirieni, în anul 721 î.Cr. Partea de sud, numită Iuda, a mai durat doar vreo sută de ani după aceea, prin anul 600 î.Cr., și locuitorii ei au fost duși în robie de Babilon. O rămășiță a națiunii captive s-a întors în anul 536 î.Cr. în țara lor restabilindu-și viața națională.
  • Curând după aceea s-a încheiat Vechiul Testament. Patru sute de ani mai tarziu, a venit ISUS, Mesia, despre care au vorbit proorocii Vechiului Testament, Cel prin care avea să fie omul răscumpărat și recreat. El și-a împlinit lucrarea, murind pentru păcatul omenirii, înviind din morți, și poruncindule apoi ucenicilor Săi să ducă istoria vieții Sale, cu puterea Sa răscumpărătoare, la toate națiunile.
  • Ei au pornit în toate direcțiile cu Vestea Bună: în mare se poate spune că au plecat spre vest, ajungând prin Asia Mică și Grecia, la Roma, de-a lungul a ceea ce constituia atunci centrul Imperiului Roman, și deci al lumii civilizate de atunci. Odată lansată lucrarea de răscumpărare a omenirii, Noul Testament se încheie.
  • Sursa: Manual Biblic – Henry H. Halley (Ediția XXIV – Revizuită)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (13)

  • ____________________
    „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Mâncărurile sunt pentru pântece, și pântecele este pentru mâncăruri. Si Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celălalt. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, și Domnul este pentru Trup. Și Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea Sa. Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, și voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! Nu știți că cine se lipește de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este spus: „Cei doi se vor face un singur trup”. Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El. Fugiți de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârșit afară din tup; dar cine curvește, păcătuiește împotriva trupului său. Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”
    1 Corinteni 6:12-20 – Despre curvie.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


BIBLIA este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

  • BIBLIA este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
  • Exceptând orice teorie de inspirație, orice teorie privitoare la modul în care s-a alcătuit Biblia în forma actuală ori cu privire la gradul de modificare pe care l-a suferit Biblia în transmiterea ei de la un redactor la altul; exceptând întrebarea care se ridică privitor la gradul în care trebuie s-o interpretăm în mod figurat, ori cu privire la partea sa istorică și partea sa poetică; dacă presupunem că Biblia este pur și simplu ceea ce pare a fi și îi studiem cărțile pentru a-i afla conținutul, vom constata că există o unitate de gândire, ce indică faptul că O SINGURĂ MINTE a inspirat scrierea și compilarea întregii serii de cărți ce o compun; și vom mai constata că ea poartă amprenta și semnătura Adevăratului ei Autor; că este într-un sens unic și distinctiv CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.
  • Există o concepție actuală, destul de răspândită în cercurile intelectuale, potrivit căreia Biblia este un fel de poveste de veacuri a eforturilor omului de a-L afla pe Dumnezeu, o consemnare a experiențelor omlui de a ajunge până la Dumnezeu, de a năzui către El și, treptat, de a-și îmbunătăți ideea sa despre Dumnezeu, clădind pe experiențele generațiilor anterioare. Cu privire la acele pasaje atât de numeroase în Biblie, unde se spune că Dumnezeu Însuși a vorbit, această părere consideră că o asemenea afirmație nu poate fi adevărată, ci că, mai degrabă, oamenii și-au înveșmântat propriile lor idei într-un limbaj pe care l-au atribuit lui Dumnezeu; în realitate deci, nu ar fi vorba decât de ceea ce și-au imaginat ei despre Dumnezeu. În acest mod Biblia este pusă pe aceeași treaptă cu celelalte cărți și apare a fi, nu o carte de inspirație divină, ci una umană, doar cu pretenția de a fi considerată divină.
  • Noi respingem cu desăvârșire această concepție și o detestăm. Noi credem că Biblia este nu relatarea efortului omului de a-L afla pe Dumnezeu, ci, mai degrabă, consemnarea efortului lui Dumnezeu de a Se descoperi pe Sine omului; relatarea pe care o face Dumnezeu Însuși despre legăturile Sale cu oamenii; pe măsură ce El se descoperă rasei umane – voia relevată a Creatorului omului, dată omului de Creator Însuși, pentru învățătură și călăuzire pe calea vieții.
  • Cărțile Bibliei au fost compuse de autori umani; ba mai mult, unii din autori nici nu se cunosc măcar, după cum nu se cunoaște exact nici modul în care au fost îndrumați de Dumnezeu să scrie. Dar se afirmă răspicat că Dumnezeu a călăuzit scrisul lor. În acest caz trebuie considerat că aceste cărți sunt exact ceea ce a vrut Dumnezeu ca ele să fie.
  • Există o deosebire între Biblie și toate celelalte cărți. Autorii de cărți pot uneori să se roage pentru a primi ajutorul și călăuzirea lui Dumnezeu – și Dumnezeu negreșit ajută și călăuzește. Ba mai mult, există în lumea aceasta multe cărți la scrierea cărora autorii au fost neîndoios ajutați de către Dumnezeu. Dar chiar și așa, până și cei mai sfinți dintre autori nu ar îndrăzni să pretindă că Dumnezeu a scris cărțile lor. În cazul Bibliei însă se susține lucrul acesta. Dumnezeu a supravegheat, a îndrumat și a dictat scrierea cărților Bibliei, ale căror autori umani au fost atât de mult sub controlul Său, încât se poate spune că Dumnezeu Însuși este Cel care a scris. Biblia este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU în sensul în care nici o altă carte nu mai este Cuvântul lui Dumnezeu.
  • S-ar putea ca unele din afirmațiile Bibliei să fie „modele antice de gândire” reprezentând idei pe care noi cei de azi le-am exprima altfel, căci într-adevăr ele au fost exprimate în limbajul unor vremuri străvechi. Dar chiar așa stând lucrurile, Biblia conține exact acele lucruri pe care Dumnezeu dorește să le cunoască omenirea. Și cât va exista timpul, această carte scumpă va rămâne unicul răspuns la căutarea omenirii după Dumnezeu.
  • Biblia, compusă de mai mulți autori, de-a lungul unei perioade de mai multe secole, și totuși O SINGURĂ CARTE, este prin ea însăși miracolul uimitor al veacurilor, purtând în sine dovada cu neputință de tăgăduit a originii ei supraomenesti.
  • FIECARE OM ar trebui să iubească Biblia. Toți ar trebui să o citească în mod regulat. Cu toții ar trebui să ne silim să trăim după învățăturile ei. Biblia ar trebui să ocupe locul central în viața și lucrarea fiecărei biserici și a fiecărui amvon. SINGURA MISIUNE A AMVONULUI ESTE EXPUNEREA SIMPLĂ A ÎNVĂȚĂTURILOR CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU.
  • Sursa: Manual Biblic – Henry H. Halley (Ediția XXIV – Revizuită)


CRISTOS este CENTRUL și INIMA BIBLIEI

  • CRISTOS este CENTRUL și INIMA BIBLIEI
  • Vechiul Testament este istoria unei Națiuni.
  • Noul Testament este istoria unui OM.
  • Națiunea a fost întemeiată și crescută de Dumnezeu ca să-L aducă pe OM în lume.
  • Dumnezeu Însuși a devenit Om, pentru a da omenirii o idee concretă, precisă și sensibilă despre Persoana la care ne gândim atunci când ni-L reprezentăm pe Dumnezeu. Dumnezeu este asemenea lui Isus. Isus a fost Dumnezeu întrupat în chip uman.
  • Apariția Sa pe pământ este Evenimentul Central al întregii istorii. Vechiul Testament pregătește, în acest sens, scena. Noul Testament descrie acest eveniment.
  • Ca Om, El a trăit cea mai frumoasă viață care a fost trăită vreodată. A fost cel mai bun, cel mai blând, cel mai gentil, cel mai răbdător și cel mai înțelegător Om care a trăit vreodată. El i-a iubit pe oameni. N-a putut răbda să-i vadă necăjiți. I-a făcut o deosebită plăcere să ierte. I-a plăcut să ajute. El a făcut minuni, hrănindu-i pe cei săraci. Eliberându-i pe cei suferinzi de bolile lor, a uitat să se hrănească pe Sine. Mulțimi de oameni trudiți și îndurerați, sub povara bolilor de tot felul, au venit la El și au găsit vindecare și alinare. Despre El, ca despre nimeni altul, se spune că dacă toate faptele de milostenie pe care le-a făcut s-ar așterne în scris, nu ar încăpea cărțile respective în toată lumea. Iată dar ce fel de Om a fost Isus. Tocmai această Persoană este Dumnezeu.
  • Apoi El a murit pe cruce, ca să ia păcatul lumii, să devină Răscumpărătorul și Salvatorul omenirii.
  • Apoi El a înviat din morți și acum este VIU în vecii vecilor, nefiind doar un personaj istoric, ci o Persoană Vie – realitatea cea mai importantă a istoriei și forța cea mai vitală din lumea de azi.
  • Întreaga Biblie este clădită în jurul acestei istorii minunate a lui Cristos. Celor ce Îl primesc El le promite și le dă viață veșnică. Biblia a fost scrisă numai și numai ca oamenii să poată crede și înțelege, să poată cunoaște și să-L poată iubi și urma pe Cristos.
  • Cristos, centrul și inima Bibliei, centrul și inima istoriei, este în același timp centrul și inima vieții noastre. Destinul nostru veșnic se află în mâna Lui. A-L primi sau a-L respinge reprezintă faptul esențial care decide pentru fiecare din noi fie slava veșnică, fie pierzarea veșnică, raiul sau iadul – ori una, ori alta!
  • Cea mai importantă hotărâre pe care este chemat cineva să o ia este aceea de a stabili în inima sa, odată pentru totdeauna, ce fel de atitudine va lua față de Cristos. De asta depinde totul.
  • Este un lucru glorios să fii creștin, da, a fi credincios este cel mai înălțător privilegiu dat omenirii. A-L primi pe Cristos ca Mântuitor, ca Domn și Stăpân, și a te sili să-L urmezi cu sinceritate și devotament pe Calea Vieții trasată de El este negreșit cel mai rezonabil și mai satisfăcător mod de viață. Asta presupune pace-pacea minții, mulțumire în inimă, iertare, fericire, viață, viață aici și acum, viață din belșug, VIAȚĂ CARE NU SE VA SFÂRȘI NICIODATĂ.
  • Cum poate fi cineva atât de orb, atât de nechibzuit, încât să treacă prin viață și să ajungă în pragul morții fără să fi dobândit nădejdea creștină? În afară de Cristos, ce este oare, ce poate exista, fie pentru lumea de acum, fie pentru cea viitoare, care să dea sens vieții și s-o facă vrednică de trăit? Cu toții va trebui să murim într-o bună zi. Atunci ce rost are să amânăm mereu, să încercăm să alungăm din gândurile noastre această problemă, râzând de ea de parcă nici n-ar exista? S-ar părea că e normal ca orice ființă umană să dorească să-L primească pe Cristos cu brațele deschise și să considere cel mai măreț privilegiu al vieții lui să poarte numele de creștin.
  • În ultima analiză, lucrul cel mai de preț din viață este să putem spune și să știm că la baza motivelor noastre celor mai ascunse stă dorința noastră de a trăi pentru Cristos și că, prin eforturile noastre, deși atât de slabe de cele mai multe ori, noi ne îndeplinim cu trudă, dar cu credincioșie, sarcinile noastre zilnice, în nădejdea că la darea de seamă finală vom avea ce depune la picioarele Sale ca jertfă, în semn de recunoștință și adorare pentru El.
  • Sursa: Manual Biblic – Henry H. Halley (Ediția XXIV – Revizuită)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (12)

  • ____________________
    „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se rezbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, spune Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei pune cărbuni aprinși pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”
    Romani 12:17-21 – Răzbunarea este a Domnului.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (11)

  • ____________________
    „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine. Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului. Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. Ajutați pe sfinți, când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți. Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemați. Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucruri înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți.”
    Romani 12:9-16 – Dragostea să se arate în toate.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (10)

  • ____________________
    „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum spune Scriptura: „Oricine crede în El, nu va fi dat de rușine.” În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu si Român; căci toți au acelaș Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”
    Romani 10:9-13 – Mântuirea este aproape.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (9)

  • ____________________
    Romani 5:12,18-21 – Păcatul și harul.
    „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală, a venit o osândă, care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viață. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi făcuți neprihăniți. Ba încă și Legea a venit pentru ca să se înmulțească greșala; dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult; pentruca, după cum păcatul a stăpânit dând moarte, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.”
    Romani 6:1-14 – Harul ne izbăvește de stăpânirea păcatului.
    „Ce vom spune dar? Să păcătuim mereu, ca să se înulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. În adevăr, daca ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, și să nu mai ascultați de poftele lui. Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentruca nu sunteți supt Lege ci supt har.”
    Romani 6:15-23 – Harul nu îndreptățește păcatul
    „Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai suntem supt Lege ci supt har? Nicidecum. Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii, pe care ațti primit-o. Și chiar prin faptul că ați fost izbăviți de supt păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. – Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: dupăcum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa, acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră! Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire. Si ce roade aduceați atunci? Roade, de care acum vă este rușine: pentrucă sfârșitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică. Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (8)

  • ____________________
    „Acum s-a arătat o neprihănire (dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege – depre ea mărturisesc legea și proorocii – și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Isus Hristos.”
    Romani 3:21-24 – Iertarea prin credință.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (7)

  • ____________________
    „Adevărat, adevărat vă spun că, voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Acum sunteți plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se va bucura, și nimeni nu va răpi bucuria voastră. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veți cere dela Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți, și veți căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.
    Ioan 16:20-24 – Întristarea prefăcută în bucurie.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (6)

  • ____________________
    „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru
    prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentrucă robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentrucă v-am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu. Nu voi M-ați ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții.”
    Ioan 15:12-17 – Dragostea frățească.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (5)

  • ____________________
    În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum spune Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu era dat, fiindcă Isus încă nu era proslăvit.
    Ioan 7:37-39 – Isus, apa vieții.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (4)

  • Și uite așa… încă o dată m-a apucat dimineața (02:41/UTC+01:00) 😀
    ____________________
    „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”
    Ioan 3:16 – Șarpele de aramă (Versetul de AUR)
  • Într-adevăr, este un singur verset, dar nu unul oarecare; este „Versetul de AUR”. În acest verset este concentrată toată Sfânta Scriptură.
  • M-a impresionat faptul că Dumnezeu, a fost atât de binevoitor, încât a trimis pe Isus să moară pentru mine, ca eu să pot moșteni viața veșnică.
  • Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (3)

  • ____________________
    „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a spus tatălui său: „Tată, dă-mi partea mea de avere, ce mi se cuvine.” Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, și a plecat într-o țară îndepărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Și-a venit în fire, și a spus: „Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi spune: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” Și s-a sculat, și a plecat la tatăl său. Când încă era departe, tatăl său l-a văzut, și i s-a făcut milă de el, a alergat și a căzut pe gâtu lui, și l-a sărutat mult. Fiul i-a spus: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.” Dar tatăl a spus robilor săi: „Aduceți repede haina cea mai bună, și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel pe deget, și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat, și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.”
    Luca 15:11-24 – Pilda fiului risipitor.
  • Dacă suntem puțin atenți, putem observa asemănări între „Pilda fiului risipitor” și ”Pilda cu oaia rătăcită”
    ____________________
    „Care dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouă zeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută, până când o găsește? După de a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le spune: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouă zeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.”
    Luca 15:4-7 – Pilda cu oaia rătăcită.
  • În urma acțiunilor mele, trecute, asemănându-mă cu „fiul risipitor”, mă declar fericit că: „Este mai multă bucurie în cer pentru” mine, „decât pentru nouă zeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.” Thanks GOD 😀

Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (2)

    • Astăzi m-am hotărât să postez la o ora decentă (21:25/UTC+01:00)… Nu mai trec de miezul nopții. 🙂
      ____________________
      „Sămănătorul a ieșit să-și samene sămânța. Pe când sămăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare , și au mâncat-o păsările cerului. O altă parte a căzut pe stâncă; și, cum a răsărit, s-a uscat, pentrucă n-avea umezeală. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. O altă parte a căzut pe pământ bun, și a crescut, și a dat rod însutit.”
      Luca 8:5-8 – Pilda sămănătorului.
    • În textul următor, „Pilda sămănătorului” ne este tâlcuită de însuși Hristos:
      ____________________
      Iată ce înțeles are pilda aceasta: „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum, sunt ceice aud; apoi vine diavolul și ia Cuvânul din inima lor, ca nu cumva să creadă, și să fie mântuiți. Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă, sunt acei cari, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. Sămânța, care a căzut între spini, închipuiește pe aceia cari, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum, si-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia, si n-aduc rod care să ajungă la coacere. Sămânța, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia cari, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată, și fac roadă în răbdare.”
      Luca 8:11-15 – Pilda sămănătorului.
    • Astăzi nu îmi expun părerea personală. Aștept părerile voastre, cu referire la „Pilda sămănătorului”.

Sursa: Sfânta Scriptură (Traducerea: Dumitru Cornilescu)


VERSETUL CARE M-A IMPRESIONAT !!! (1)

  • Fiecare dintre noi, citind Sfânta Scriptură, am descoperit versete care ne-au impresionat și ne-au rămas întipărite în minte. (continue reading…)


  • Numar de vizite:

  • Music

    Violoncel concerto nr.1 cu bass

    The power of your love

    Titanic - Simphonic Orchestra Arrangement

    Your love

    God\'s Salvation

    03-Jessica Simpson-Pray Out Loud [ www.MP3Zone.tv ]

    The battle of my soul

  • Calendar

    April 2018
    M T W T F S S
    « Dec    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  
  • Copyright © Cristi Holerga
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress